Cine s-a căsătorit cu Gertrude of Bavaria?

Gertrude of Bavaria (Danish and German: Gertrud; 1152/55–1197) was Duchess of Swabia as the spouse of Duke Frederick IV, and Queen of Denmark as the spouse of King Canute VI.

Gertrude was born to Henry the Lion of Bavaria and Saxony and Clementia of Zähringen in either 1152 or 1155. She was married to Frederick IV, Duke of Swabia, in 1166, and became a widow in 1167. In 1171, she was engaged and in February 1177 married to Canute of Denmark in Lund. The couple lived the first years in Skåne.

On 12 May 1182, they became king and queen. She did not have any children. During her second marriage, she chose to live in chastity and celibacy with her husband. Chronicler Arnold of Lübeck remarked of their marriage that her spouse was: "The most chaste one, living thus his days with his chaste spouse" in eternal chastity.

Fryderyk IV Szwabski, zwany Fryderyk z Rothenburga (ur. 1144/1145, zm. 19 sierpnia 1167 w Rzymie) – książę Szwabii w latach 1152–1167.

Fryderyk IV był synem króla Konrada III i Gertrudy von Sulzbach. Określenie z Rothenburga pochodzi od zamku Rothenburg ob der Tauber. W chwili śmierci ojca był niepełnoletni i nie mógł zostać królem. Fryderyk Barbarossa nadał mu w 1152 r. księstwo Szwabii zarządzając nim jako jego opiekun. Otrzymał także okręg Chebu.

W 1157 r. został pasowany na rycerza. Następnie uczestniczył w walkach Barbarossy we Włoszech. W 1165 r. brał udział w walkach z Welfami, który wybuchły z powodu poparcia udzielonego przez Fryderyka IV hrabstwu Tybingi. Fryderyk Barbarossa załagodził ten konflikt na hoftagu w Ulm. Fryderyk IV ożenił się z Gertrudą (ur. zapewne 1154 r., zm. 1 lipca 1197), córką Henryka Lwa.

W 1167 r. Fryderyk IV wyruszył wraz z wojskami cesarskimi do Włoch. Tam, podobnie jak większość armii, zachorował w sierpniu na malarię. Zmarł 19 sierpnia 1167 r. Został pochowany w klasztorze Ebrach.

Fryderyk IV nie miał dzieci. Jego żona Gertruda poślubiła króla Danii Kanuta VI. Również ten związek był bezpotomny. Kanut zmarł 12 kwietnia 1212 r. Gertruda została pochowana w Wå (dziś południowa dzielnica Kristianstadu). Następcą Fryderyka IV jako księcia Szwabii został najstarszy syn Fryderyka I Barbarossy, Fryderyk (V).

Knut al VI-lea (n. 1163 – d. 12 noiembrie 1202) a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Urnehoved și ulterior la alte adunări din întreaga țară. El s-a confruntat cu o revolta țărănească în Skåne. Țăranii au refuzat să plătească zeciuiala Episcopului Absalon. Aceștia s-au adunat la Skåne și l-au ales pe Harald Skreng, unul dintre prietenii lui Knut, care să-i reprezinte pe aceștia în fața regelui, pentru a pleda cauza lor. Regele a refuzat să-l audă pe Skreng și a început să adune o armată pentru a-i învăța pe țărani care le este locul. Înainte ca regele să-și adune armata, nobilii Halland și Skåne și-au adunat propria armată și i-au învins pe țărani într-o bătălie sângeroasă la Dysjebro. Knut a ajuns cu armata sa și a început să-i învețe pe țărani o lecție și a fost necruțător atunci când episcopul Absalon la rugat să renunțe.

Knut a comandat două invazii în Pomerania iar în 1185, l-a forțat pe Bugislav să-l recunoască pe Knut ca stăpânul său. Din acel moment până în 1972, regii și reginele din Danemarca au folosit titlul de rege al slavilor de vest, ca parte dintr-o listă lungă de ducate, județe și regiuni conduse de monarhii danezi de-a lungul secolelor. Surse contemporane îl decriu pe Knut ca fiind un om serios și un religios puternic. Knut a condus personal o cruciadă împotriva estonienilor păgâni în 1197.

Fratele său mai mic, Valdemar, Duce de Iutlanda de Sud, avea doar 12 ani atunci când tatăl său a murit și Episcopul Valdemar de Schleswig a fost numit regent până ce Valdemar avea să dețină vârsta majoratului. Episcopul Valdemar a fost ambițios și a adunat suportul nobililor germani pentru a-l sprijini împotriva regelui. Deghizându-și propriile interese după tânărul Valdemar, Episcopul Valdemar a complotat cu Contele Adolph al III-lea de Holstein pentru a-l răsturna pe Knut și pentru a deveni el însuși rege. Când Valdemar a fost ales ca Arhiepiscop de Lund, el a vorbit deschis despre planurile sale. Tânărul duce Valdemar a cerut să se întâlnească cu Episcopul Valdemar la Åbenrå în 1192. Când puternicul episcop a ajuns, tânărul Valdemar a ordonat oamenilor săi să-l aresteze și l-a trimis în lanțuri la Turnul Søborg în Zeelanda de Nord pentru următorii 13 ani. Contele Adolph a încercat să ridice opoziția împotriva lui Valdemar în sudul Danemarcei, astfel încât tânărul Duce a atacat noua cetate a lui Adolph la Rendsburg. Valdemar a învins armata lui Adolph în Bătălia de la Stellau în 1201 și l-a capturat pe Conte, acesta petrecându-și următorii trei ani în Turnul Søborg Turnul cu Arhiepiscopul. În scopul de a-și cumpăra libertatea, Contele a fost nevoit să cedeze toate pământurile sale din nord de la Elbe Ducelui Valdemar în 1203.

La moartea sa, Knut a condus din nordul Elbei până la nordul Cercului Arctic și de Est până în Estonia și Suedia. Danemarca ajunsese aproape la cea mai mare dimensiune a sa. Apoi, fără nici un avertisment, prietenul și consilierul lui Knut, Episcopul Absalon a murit. El a fost unul dintre cele mai importante figuri din istoria daneză. Absalon a fost îngropat lângă tatăl său în biserica Sorø. Un an mai târziu, Knut a murit brusc la vârsta de 40 de ani.