Cine s-a căsătorit cu Renaud de Dammartin?

Renaud de Dammartin, né vers 1165, mort en 1227, fut comte de Boulogne de 1190 à 1227, comte de Dammartin de 1200 à 1214, comte d'Aumale de 1204 à 1206 et comte de Mortain de 1206 à 1214.

Marie de Châtillon est la fille de Guy II de Châtillon et d'Alix de Dreux, et la sœur de Gaucher III de Châtillon, gendre du comte de Saint-Pol.

Elle épousa Renaud, comte de Dammartin. Renaud la quitte dans la perspective de pouvoir convoler avec Ide de Lorraine, comtesse de Boulogne. Elle se marie alors avec Robert de Vieuxpont, seigneur de Courville, et enfin Jean III l’Ecclésiastique († 1217) comte de Vendôme, mais n'eut d'enfant que de la seconde union.

Ida de Boulogne (n. cca. 1160–d. 1216) a fost contesă de Boulogne.

Ida era fiica cea mare a lui Matei de Alsacia cu Maria de Boulogne. Bunicii pe linie maternă erau regele Ștefan al Angliei și Matilda de Boulogne.

Mama sa intrase într-o mănăstire, însă a fost retrasă de acolo în scopul de a se căsători cu Matei de Alsacia. Drept urmare, căsătoria dintre părinții Idei a fost mai degrabă controversată, iar ei au divorțat în cele din urmă, în 1170. Tatăl ei a continuat să guverneze până la moartea sa din 1173, moment în care Ida a succedat la conducerea posesiunilor.

La sfatul unchiului ei, Filip de Alsacia, conte de Flandra, Ida s-a căsătorit în 1181 cu Gerard, regent în Ducatul Geldern, însă acesta a murit în același an. Ida s-a recăsătorit imediat cu Berthold al IV-lea de Zähringen, însă și acesta a murit în 1186. Potrivit istoricului contemporan Lambert de Ardres:

"[...] rămasă astfel fără bărbat alături, [Ida] s-a lăsat în voia deliciilor și plăcerilor lumești ale trupului. Ea s-a îndrăgostit pătimaș de Arnold al II-lea de Guînes, și a făcut tot posibilul pentru a-l seduce pe acesta; sau mai degrabă, cu tipica nestatornicie feminină și cu înșelăciune ea a simulat această emoție. [...]. Arnold fie o iubea sincer, fie cu bărbătească previziune și prudență pretindea că o face; pentru că el aspira la pământul și demnitatea comitatului de Boulogne odată ce ar fi cucerit favorul contesei prin dragoste falsă sau adevărată."

Această relație a rămas fără valoare atunci când Ida a fost răpită în 1190 de cptre contele Reginald de Dammartin, care a dus-o în Lorena. Aceasta era o destul de comună practică față de moștenitoarele medievale. Situația s-a complicat și mai mult atunci când Arnold de Guînes a primit mesaje de dragoste statornică din partea Idei. El a pornit călare pentru a o salva, însă a fost capturat și aruncat în închisoare de către prietenii lui Reginald din Verdun. Arnold a fost eliberat doar ca urmare a intervenției arhiepiscopului Guillaume de Reims. S-a presupus că Ida l-a atras în mod special pe Arnold în capcană. Oricare ar fi adevărul, ea a rămas împreună cu Reginald, cu care a avut o fiică, pe Matilda a II-a de Boulogne (d. 1258).