Cine s-a căsătorit cu Ida de Lorena?

Ida de Lorena, también conocida como Ida, condesa de Boulogne (h. 1160 - 1216). Fue condesa de Boulogne de 1173 a 1216.

Gérard de Gueldre, mort vers 1181, fut comte de Boulogne en 1181. Il était fils d'Henri I^er, duc de Gueldre et de Zutphen et d'Agnès d'Arnstein.

Il épousa en 1181 Ide de Lorraine († 1216), fille de Mathieu d'Alsace et de Marie de Blois, comte et comtesse de Boulogne, mais n'eurent pas d'enfants. Gérard mourut la même année.

• Portail du Moyen Âge central

Berthold al IV-lea (n. cca. 1125 – d. 8 decembrie 1186) a fost duce de Zähringen din 1152 și rector de Burgundia. El a întemeiat numeroase orașe, inclusiv Fribourg.

Renaud de Dammartin (Reginald de Boulogne) (n. cca. 1165 – d. 1227) a fost conte de Boulogne din 1190, de Dammartin între 1200 și 1214 și de Aumale între 1204 și 1214.

Reginald era fiul contelui Alberic al II-lea de Dammartin cu Matilda de Clermont.

Crescut la curtea franceză, el a fost prieten de copilărie cu viitorul rege Filip August. La insistențele tatălui său, Reginald a luptat pentru Casa Plantagenet. Revenit în grațiile lui Filip, el s-a căsătorit cu Maria de Châtillon, fiică a contelui Guy al II-lea de Châtillon și Alice de Dreux, o verișoară a regelui.

Tot la sfatul lui Filip, Reginald a renunțat la prima soție, și a fost silit de rege să se căsătorească cu Ida (d. 1216), care era contesă de Boulogne și lăsată văduvă de Berthold al IV-lea de Zähringen, fiică a lui Matei de Alsacia și Maria de Boulogne. Ca urmare, Comitatul de Boulogne a devenit vasal față de coroana Franței, mai degrabă decât față de conții de Flandra. Această căsătorie i-a adus putere lui Reginald, dat totodată i-a atras dușmănia din partea familiei de Dreux, ca și din cea a conților de Guînes, care speraseră într-o căsătorie cu Ida.

În 1203, Renaud și soția sa au conferit o chartă negustorească orașului Boulogne, probabil din considerente financiare.

Regele Filip al II-lea l-a numit apoi pe Renaud conte de Aumale în 1204, însă acesta a început să se detașeze de relația cu monarhul. Ca urmare a cuceririi Normandiei de la englezi în aprilie 1204, Filip i-a acordat lui Renaud comitatul de Mortain ca și onorurile pentru Warenne, care se concentra pe fortărețele de Mortemer și Bellencombre. Atât Mortain cât și Warenne fuseseră deținute de către Guillaume I de Boulogne, cel de al doilea fiu al regelui Ștefan al Angliei, și se pare că regele Filip a recunoscut pretențiile lor asupra Boulogne.

În 1211, Reginald a refuzat să compară în fața lui Filip al II-lea într-o chestiune juridică, anume o acuză adusă de către Filip de Dreux, episcop de Beauvais. Ca urmare, Filip a confiscat pământurile sale, iar în 4 mai 1212, Dammartin a încheiat o înțelegere la Lambeth cu regele Ioan Fără de Țară al Angliei, care de asemenea pierduse posesiuni în favoarea lui Filip. Renaud a adus cu sine și alți nobili de pe continent, inclusiv pe contele de Flandra, pentru a întări coaliția cu regele Ioan împotriva lui Filip al II-lea. În schimb, el a primit din partea lui Ioan câteva fiefuri în Anglia și subsidii. Fiecare dintre semnatari promitea să nu încheie pace separată cu Franța.

Împreună cu împăratul Otto al IV-lea de Braunschweig și de Ferdinand de Flandra, Reginald a luat parte la atacul asupra Franței din 1214 care a culminat cu bătălia de la Bouvines. Reginald s-a aflat în tabăra învinsă, însă a fost unul dintre ultimii care s-au predat și a refuzat să se supună lui Filip August. Pământurile sale au fost confiscate și acordate lui Filip Hurepel. Renaud a fost ținut prizonier la Péronne pentru tot restul vieții sale, care s-a terminat prin a se sinucide. Fiica sa Matilda de Dammartin a fost căsătorită cu Filip Hurepel. Ulterior, ea se va recăsători cu infantele Afonso al Portugaliei.