Cine s-a căsătorit cu Marie Louise, ducesă de Parma?

Maria Louise a Austriei (germană Marie Louise von Österreich n. 12 decembrie 1791, Viena, Sfântul Imperiu Roman – d. 17 decembrie 1847, Parma, Ducatul de Parma și Piacenza), născută Arhiducesa Maria Louise a Austriei (germană Erzherzogin Marie Louise von Österreich), devenită după căsătorie Împărăteasă a Franței (franceză impératrice Marie Louise des Français), iar din 1817 a devenit Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla (italiană Maria Luisa, Duchessa di Parma, Piacenza e Guastalla).
A fost a doua soție a împăratului Franței, Napoléon Bonaparte. A fost, de asemenea, de două ori nepoată a Mariei Antoinette și mama regelui Romei, Napoleon al II-lea.

Napoleon Bonaparte (în franceză Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica, Franța – d. 5 mai 1821, Longwood^⁠(d), Saint Helena^⁠(d), Saint Helena, Ascension and Tristan da Cunha), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În primul deceniu al secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state clientelare franceze.

Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic.

Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii militare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.

Napoleon este considerat unul dintre cei mai mari comandanți militari din istorie, iar tacticile sale napoleoniene sunt încă studiate în școlile militare din întreaga lume. Moștenirea sa persistă prin reformele legale și administrative modernizatoare pe care le-a implementat în Franța și Europa de Vest, întruchipate în Codul civil napoleonian. El a stabilit un sistem de educație publică, a abolit vestigiile feudalismului, a emancipat evreii și alte minorități religioase, a desființat Inchiziția spaniolă, a instaurat principiul egalității în fața legii pentru o clasă de mijloc emergentă și a centralizat puterea statului în detrimentul autorităților religioase. Cuceririle sale au acționat ca un catalizator pentru schimbarea politică și dezvoltarea statelor naționale. Cu toate acestea, el este controversat din cauza rolului său în războaiele care au devastat Europa, jafurilor din teritoriile cucerite și a bilanțului său mixt în ceea ce privește drepturile civile: a abolit presa liberă, a pus capăt guvernării reprezentative alese direct, a exilat și încarcerat criticii regimului său, a reinstaurat sclavia în coloniile Franței, cu excepția Haiti-ului, a interzis intrarea negrilor și mulatrilor în Franța, a redus drepturile civile ale femeilor și copiilor din Franța, a reintrodus o monarhie și nobilime ereditară și a reprimat violent revoltele populare împotriva domniei sale.

Adam Albert, Count von Neipperg (8 April 1775 – 22 February 1829) was an Austrian general and statesman. He was the son of a diplomat famous for inventing a letter-copying machine, and the grandson of Count Wilhelm Reinhard von Neipperg. His second wife, Empress Marie-Louise, was the widow of Napoleon and a daughter of Francis II, the last Holy Roman Emperor and founding Emperor of the Austrian Empire.

Charles-René de Bombelles (6 November 1784 – 30 May 1856) was a French émigré nobleman, soldier, and the third husband of Marie Louise, Duchess of Parma. Marie Louise was the widow of the French emperor Napoleon, and her marriage to Charles was morganatic. Charles had served in the Austrian army during the Napoleonic Wars, and he was Grand Chamberlain to Marie Louise prior to their marriage.